< înapoi

Cuvântul Întrupat crede si adera la declaratiile afirmate de Congresul International despre Evanghelizarea mondiala de la Lausanne în „Legamântul de la Lausanne”, ce poate fi gasit la urmatoarea adresa: http://www.lausanne.org. Folosit cu permisiune.

Introducere

Noi, membrii Bisericii Domnului Isus Hristos, din mai mult de 150 de natiuni participante la Congresul International despre Evanghelizarea mondiala de la Lausanne, Îl preamarim pe Dumnezeu pentru mareata Lui Salvare si ne bucuram în partasia pe care ne-a dat-o, partasie cu El si unii cu altii.

Suntem adânc miscati de ceea ce face Dumnezeu astazi, miscati pâna la pocainta de propriile noastre esecuri si provocati de lucrarea neterminata de evanghelizare.

Noi credem ca Evanghelia este vestea buna a lui Dumnezeu pentru întreaga lume si suntem determinati prin harul Sau sa ne supunem chemarii lui Hristos la proclamarea acestei vesti bune omenirii întregi si sa facem ucenici din toate neamurile. Dorim, prin urmare, sa ne afirmam credinta si hotarârea, si sa facem public legamântul nostru.

Scopul lui Dumnezeu

Ne afirmam credinta în Singurul Dumnezeu etern, Creatorul si Domnul lumii, Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfânt, care împarateste peste toate aceste lucruri dupa scopul Sau.

El îsi cheama din lume un popor al Sau si îsi trimite oamenii înapoi în lume pentru a-I fi slujitori si martori, pentru largirea Împaratiei Lui, pentru întregirea trupului lui Hristos si pentru gloria Numelui Sau. Marturisim, cu rusine, ca ne-am negat deseori chemarea si ca am falimentat în misiune prin potrivirea cu lumea sau prin izolarea de lume. Cu toate acestea, ne bucuram ca, desi purtata de vase pamântesti, Evanghelia este o comoara.

În lucrarea de a face cunoscuta aceasta comoara prin puterea Duhului Sfânt, dorim sa ne rededicam. (Isaia 40:28, Matei 28:19, Efeseni 1:11, Fapte 15:14, Ioan 17:6,18, Efeseni 4:12, 1 Corinteni 5:10, Romani 12:2, 2 Corinteni 4:7)

Autoritatea si puterea Bibliei

Declaram inspiratia divina, autentiticitatea si autoritatea Vechiului si Noului Testament în întregimea lor ca fiind unicul cuvânt scris al lui Dumnezeu, fara greseala în tot ceea ce afirma, si ca singura regula infailibila a credintei si a vietii prin credinta.

Mesajul Bibliei se adreseaza tuturor oamenilor pentru ca revelarea lui Dumnezeu în Hristos si în Scriptura este de neschimbat.

Prin aceasta revelare, Duhul Sfânt înca vorbeste astazi. Ilumineaza mintea copiilor lui Dumnezeu în fiecare cultura pentru a percepe adevarul Scripturii direct prin proprii ochi, astfel descoperind în permanenta întregii Biserici întelepciunea – mozaic a lui Dumnezeu. (2 Timotei 3:16, 2 Petru 1:21, Ioan 10:35, Isaia 55:11, 1 Corinteni 1:21, Romani 1:16, Matei 5:17,18, Iuda 3, Efeseni 1:17,18; 3:10,18)

Unicitatea si Universalitatea lui Hristos

Afirmam ca exista un singur Mântuitor si o singura Evanghelie, desi exista o multitudine de abordari evanghelistice diverse. Recunoastem ca fiecare om are o oarecare cunostinta despre Dumnezeu prin propria revelare generala în natura. Negam, însa, ca aceasta poate mântui pentru ca omul întuneca adevarul prin propriul pacat. De asemenea, respingem orice tip de sincretism si dialog care ar implica faptul ca Dumnezeu vorbeste la fel prin toate religiile si ideologiile si consideram acestea o necinstire fata de Dumnezeu si fata de Evanghelie.

Isus Hristos, fiind El însusi singurul Dumnezeu – Om, care s-a dat pe Sine ca singura rascumparare pentru pacatosi, este singurul mijlocitor între oameni si Dumnezeu. Nu exista nici un alt nume prin care putem fi salvati.

Toti oamenii sunt supusi mortii datorita pacatului lor, dar Dumnezeu îi iubeste pe toti si vrea ca nici unul sa nu piara ci ca toti sa se pocaiasca. Totusi, toti cei care Îl resping pe Hristos îsi neaga bucuria mântuirii si se autocondamna la despartire eterna de Dumnezeu.

A-L proclama pe Isus ca “Mântuitor al lumii”, nu înseamna a afirma ca toti oamenii sunt mântuiti în mod automat sau pâna la urma, cu atât mai putin a afirma ca toate religiile ofera mântuire în Hristos. Este, de fapt, proclamarea iubirii lui Dumnezeu fata de lumea pacatosilor si invitarea tuturor sa-I raspunda Lui ca Salvator si ca Domn ca urmare a angajamentului personal facut cu toata inima, un angajament de pocainta si credinta.

Isus Hristos a fost înaltat deasupra oricarui alt nume. Asteptam ziua când toti genunchii se vor pleca în fata Lui, si toate limbile vor marturisi ca El este Domnul. (Galateni 1:6-9, Romani 1:18-32, 1 Timotei 2:5,6, Fapte 4:12, Ioan 3:16-19, 2 Petru 3:9, 2 Tesaloniceni 1:7-9, Ioan 4:42, Matei 11:28, Efeseni 1:20,21, Filipeni 2:9-11)

Natura Evanghelismului

A evangheliza înseamna a raspândi vestea buna ca Isus Hristos a murit pentru pacatele noastre si ca a înviat din morti asa cum spune Scriptura, si ca acum El da iertarea pacatelor si ofera daruri spirituale tuturor celor care se pocaiesc si cred, facând toate acestea ca semn al împaratirii Sale.

Prezenta noastra crestina în lume este indispensabila evanghelismului si la fel este dialogul al carui scop este ascultarea atenta care sa duca la întelegere. Dar evanghelismul în sine este proclamarea unui Hristos biblic si istoric, ca Mântuitor si Domn, în vederea convingerii oamenilor sa vina la El pentru a fi reconciliati cu Dumnezeu. În realizarea invitatiei evanghelice nu avem libertatea sa ascundem pretul uceniciei. Isus înca mai cheama pe cei care L-ar urma pâna la negarea de sine, pe cei care si-ar lua crucea identificându-se cu noua Lui comunitate.

Rezultatele evanghelismului includ ascultarea de Hristos, apartenenta la Biserica Lui si slujirea responsabila în lume. (1 Corinteni 15:3,4, Fapte 2:32-39, Ioan 20:21, 1 Corinteni 1:23, 2 Corinteni 4:5; 5:11,20, Luca 14:25-33, Macu 8:34, Fapte 2:40,47, Marcu 10:43-45)

Responsabilitatea Social-Crestina

Afirmam ca Dumnezeu este în aceeasi masura Creatorul si Judecatorul tuturor oamenilor. De aceea, ar trebui sa împartasim preocuparea Lui fata de dreptate si împacare în cadrul întregii societati umane si fata de eliberarea oamenilor aflati în orice fel de situatie de asuprire.

Omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, de aceea orice fiinta umana, indiferent de rasa, religie, culoare, cultura, clasa, sex sau vârsta, are o demnitate intrinseca pentru care ar trebui sa fie respectat, slujit si nu exploatat. Si aici ne exprimam pocainta pentru neglijarea noastra si pentru a fi considerat uneori evanghelismul si problema sociala ca excluzându-se în mod reciproc.

Reconcilierea cu semenii nu înseamna reconciliere cu Dumnezeu, nici actiune social-evanghelica. În acelasi fel, nici eliberarea politica nu înseamna mântuire: totusi afirmam ca evanghelismul si implicarea socio-politica sunt ambele parte din responsabilitatea noastra crestina. Ambele sunt expresii necesare ale doctrinelor noastre despre Dumnezeu si despre om, ale dragostei pentru aproapele nostru, ale ascultarii noastre fata de Isus Hristos. Mesajul mântuirii implica, de asemenea, un mesaj al judecatii oricarei forme de marginalizare, asuprire si discriminare si nu ar trebui sa ne temem sa denuntam raul si injustitia acolo unde acestea exista.

Atunci când oamenii Îl primesc pe Hristos, ei sunt nascuti din nou în Împaratia Sa si trebuie sa caute nu numai sa expuna ci si sa raspândeasca neprihanirea Împaratiei în mijlocul unei lumi nedrepte. Mântuirea pe care o pretindem ar trebui sa ne transforme în fiecare aspect al personalitatii noastre si al responsabilitatii noastre sociale. Credinta fara fapte este moarta. (Fapte 17:26,31, Geneza 18:25, Isaia 1:17, Psalmi 45:7, Geneza 1:26,27, Iacov 3:9, Levitic 19:18, Luca 6:27,35, Iacov 2:14-26, Ioan 3:3,5, Matei 5:20; 6:33, 2 Corinteni 3:18, Iacov 2:20)

Biserica si Evanghelismul

Afirmam ca Hristos trimite pe copiii sai rascumparati în lume asa cum Dumnezeu Tatal L-a trimis pe El, si aceasta înseamna o penetrare a lumii la fel de adânca si de costisitoare! Trebuie sa iesim din gheto-urile noastre eclesiastice si sa patrundem în societatea necrestina. Evanghelismul este primordial în misinuea plina de sacrificiu a Bisericii.

Evanghelizarea lumii necesita implicarea întregii Biserici, si raspândirea evangheliei pâna la marginile Pamantului. Biserica se afla în centrul scopului cosmic al lui Dumnezeu si reprezinta mijlocul în raspândirea evangheliei. Dar o Biserica ce predica crucea trebuie sa poarte ea însasi urmele crucii.

Biserica devine o piatra de poticnire atunci când tradeaza evanghelia, când îi lipseste dragostea adevarata pentru oameni sau onestitatea absoluta în toate lucrurile, si în aspectul financiar.

Biserica este comuniatea copiilor lui Dumnezeu si nu o institutie, si nu trebuie identificata cu nici o cultura, cu nici un sistem social sau politic, sau cu vreo ideologie umana. (Ioan 17:18, 20:21; Matei 28:19, 20; Fapte 1:8, 20:27; Efeseni. 1:19,20 3:9-11; Galateni 6:14,17; 2 Cor. 6:3,4; 2 Timotei 2:19-21; Filipeni 1:27)

Cooperarea în Evanghelism

Afirmam ca unitatea vizibila în adevar a Bisericii este scopul lui Dumnezeu. Evanghelismul ne cheama la unitate deoarece singularitatea noastra ne întareste marturia asa cum dezbinarea submineaza evanghelia noastra de reconciliere.

Recunoastem, totusi, ca unitatea de tip organizatoric poate lua multe forme si nu duce în mod necesar la evanghelism. Cu toate aceastea noi, cei care împartasim aceeasi credinta biblica trebuie sa fim uniti în partasie, lucrare, si marturie. Marturisim ca marturia noastra a fost de multe ori patata de un individualism pacatos si de o duplicare inutila.

Ne angajam sa cautam o mai adânca unitate în adevar, în închinare, sfintire si misiune. Îndemnam dezvoltarea cooperarii locale si functionale spre nivele mai adânci în misiunea Bisericii pentru planificari strategice, pentru încurajare reciproca, pentru împartasirea resurselor si experientei. (Ioan 17:21,23; Efeseni 4:3,4 Ioan 13:35, Filipeni 1:27, Ioan 17:11-13)

Bisericile si Parteneriatul Evanghelistic

Ne bucuram de rasaritul unei noi ere misionare. Rolul dominant al misiunilor de tip vestic dispare cu rapiditate. Dumnezeu înalta o mare si noua resursa pentru evanghelizarea lumii din bisericile mai tinere si demonstreaza astfel ca responsabilitatea pentru evanghelizare apartine întregului trup al lui Hristos.Astfel toate bisericile ar trebui sa-L întrebe pe Dumnezeu si sa se întrebe ce pot face pentru a atinge atât vecinatatea cât si sa trimita misionari în alte parti ale lumii. Reevaluarea responsabilitatii noastre misionare si al rolului nostru trebuie sa fie continua. Astfel, se va dezvolta un parteneriat crescând între biserici iar caracterul universal al bisericii lui Hristos va fi exprimat mult mai clar. De asemenea Îi multumim lui Dumnzeu pentru organizatiile care lucreaza la traducerea Bibliei, care lucreaza în educatia teologica, în mass media, în literatura crestina, evanghelizare, reînnoirea bisericilor si alte domenii de specialitate. Si acestea trebuie sa fie într-o autoevaluare constanta pentru analiza eficientei, ca parte a misiunii Bisericii. (Romani 1:8, Filipeni 1:5; 4:15, Fapte 13:1-3, 1 Tesaloniceni 1:6-8)

Urgenta Lucrarii Evangelistice

Mai mult de 2,7 miliarde de oameni, ceea ce înseamna mai mult de doua treimi din întreaga omenire nu au fost înca evanghelizati. Ne este rusine de faptul ca atât de multi au fost neglijati; acest lucru este graitor pentru noi si pentru întreaga Biserica. Se remarca acum, în multe parti ale lumii, o receptivitate fara precedent fata de Hristos. Suntem convinsi ca acesta este timpul ca bisericile si institutiile sa se roage pentru mântuirea celor la care nu s-a ajuns înca, pentru canalizarea eforturilor noi ca sa se obtina evanghelizarea lumii.Uneori poate fi necesara o reducere a misionarilor straini si a fondurilor în zonele evanghelizate pentru facilitarea cresterii bisericii nationale prin puterile proprii si pentru a se descarca resursele pentru zonele neevanghelizate.

Misionarii ar trebuie sa se manifeste mereu liber din si catre toate cele sase continente în spiritul unei slujiri în smerenie. Scopul ar trebui sa fie, prin toate metodele si cât mai curând posibil, ca fiecare om sa aiba sansa sa auda, sa înteleaga si sa primeasca vestea buna. Nu putem spera sa împlinim acest scop fara sacrificiu.

Cu totii suntem socati de saracia a milioane de oameni si de nedreptatea care cauzeaza aceasta saracie. Aceia dintre noi care traim în conditii afluente sa accepte responsabilitatea pe care o avem de a aborda un stil simplu de viata pentru a contribui mai generos atât la ajutorare cât si la evanghelizare. (Ioan 9:4, Matei 9:35-38, Romani 9:13, 1 Corinteni 9:19-23, Marcu 16:15, Isaia 58:6, 7, Iacov 1:27; 2:1-9, Matei 25:31-46, Fapte 2:44-45; 4:34-35)

Evanghelismul si Cultura

Dezvoltarea strategiilor de evanghelizare a lumii necesita metode imaginative de pionierat. Sub calauzirea lui Dumnezeu, rezultatul va fi ridicarea de biserici înradacinate adânc în Hristos, si adaptate culturii lor. Cultura trebuie testata si analizata mereu în lumina Scripturii.

Deoarece oamenii sunt creatia lui Dumnezeu, o parte din cultura lor e bogata în frumusete si bunatate. Pentru ca oamenii sunt cazuti în pacat toata cultura lor este impregnata de pacat si o parte este chiar demonica.

Evanghelia nu propune superioritatea unei culturi fata de alta ci evalueaza toate culturile. Misiunile au contribuit frecvent la exportarea unei culturi straine pe lânga evanghelie iar bisericile au fost de multe ori subjugate culturii nu Scripturii.

Evanghelistii lui Hristos trebuie sa caute în smerenie sa se goleasca de tot pâna la autenticitatea lor personala pentru a deveni slujitori pentru altii, iar bisericile trebuie sa caute sa transforme si sa-si îmbogateasca cultura, toate acestea fiind facute pentru gloria lui Dumnezeu. (Marcu 7:8-9, 13, Geneza 4:21-22, 1 Corinteni 9:19-23, Filipeni 2:5-7 2 Corinteni 4:5)

Educatia si Conducerea

Marturisim ca de multe ori am insistat asupra cresterii numerice în detrimentul cresterii spirituale a bisericii si am separat evanghelismul de hrana crestina. De asemenea, constientizam ca unele din misiunile noastre nu au fost destul de prompte în a echipa si încuraja liderii nationali sa-si asume responsabilit a tile ce li se cuvin. Cu toate acestea suntem angajati principiilor indigene si dorim ca fiecare biserica sa aiba lideri nationali care sa manifeste un stil de conducere crestin în termenii slujirii si nu ai dominarii. Reconoastem marea nevoie de îmbunatatire a educatiei teologice în special pentru liderii de biserici.

Ar trebui sa existe în orice cultura si natiune un program efectiv de instruire pentru pastori si laici, ucenicizare, evanghelizare, hrana spirituala si slujire. Asemenea programe de instruire nu trebuie sa se bazeze pe nici o metodologie stereotipizata ci dezvoltate prin initiative creative locale, în concordanta cu standardele biblice. (Coloseni 1: 27,28, Fapte 14:23, Tit 1:5,9, Marcu 10:42-45, Efeseni 4: 11,12)

Conflictul Spiritual

Credem ca suntem angajati într-un razboi spiritual constant cu capeteniile si puterile raului, care cauta sa rastoarne biserica si sa-i zadarniceasca lucrarea de evanghelizare a lumii. Cunoastem nevoia noastra de echipare cu armatura lui Dumnezeu si de a lupta cu instrumentele adevarului si rugaciunii.

Detectam actiunea Raului,nu numai în indeologiile false din afara Bisericii ci si înauntrul ei în evanghelia falsa care rastoarna Scriptura si plaseaza oamenii în locul lui Dumnezeu. Avem nevoie atât de veghere cât si de discernamânt pentru a pazi evanghelia biblica. Constientizam faptul ca nu suntem imuni la actiunea lumeasca a gândurilor si a actiunilor, care înseamna sa ne supunem secularismului. De exemplu, desi studiile atente ale cresterii bisericii în numar si în spirit, sunt drepte, de valoare, le-am neglijat. Alteori, din dorinta de a asigura o reactie la evanghelie, ne-am compromis mesajul, am manipulat ascultatorii prin tehnici insistente, si am devenit preocupati de statistici sau chiar am fost necinstiti în felul în care am folosit aceste statistici. Toate lucrurile acestea sunt lumesti. Biserica trebuie sa fie în lume dar lumea nu trebuie sa fie în Biserica. (Efeseni. 6:12, 2 Corinteni 4:3,4, Efeseni 6: 11,13-18, 2 Corinteni 3:5, 1 Ioan 2:18-26; 4:1-3, Galateni 1:6-9, 2 Corinteni 2:17: 4:2, Ioan 17:15)

Libertatea si Persecutia

Fiecare guvern are responsabilitatea pe care Dumnezeu o delega – sa asigure conditii de pace, justitie si libertate în care Biserica sa se poata supune lui Dumnezeu, sa-L slujeasca pe Isus Hristos si sa predice evanghelia fara impedimente. De aceea, ne rugam pentru conducatori natiunilor îndemnându-i sa garanteze libertatea constiintei si a gândului si libertatea de a practica si propaga religia în concordanta cu voia Donmunlui si cu ceea ce înainteaza Dedaratia Universala a Drepturilor Omului. De asemenea, ne exprimam preocuparea intensa pentru cei închisi pe nedrept si în special pentru cei care sufera din cauza marturiei lor despre Isus Hristos. Promitem sa ne rugam pentru ei si sa lucram la eliberarea lor. În acelasi timp refuzam sa fim intimidati de soarta lor. Cu ajutorul Domnului vom cauta sa ne împotrivim nedreptatii si sa ramînem credinciosi evangheliei indiferent de pret. Nu uitam atentionarile Domnnului Isus Hristos precum ca persecutia va fi inevitabila. (1 Timotei 1:1-4, Fapte 4:19; 5:29, Coloseni 3:24, Evrei 13:1-3, Luca 4:18, Galateni 5:11; 6:12, Matei 5:10-12, Ioan 15:18-21)

Puterea Duhului Sfânt

Credem în puterea Duhului Sfânt.Dumnezeu Tatal a trimis pe Duhul Sfânt marturie a Fiului Sau si fara marturia Sa, a noastra nu are valoare. Iertarea pacatelor, credinta în Hristos, nasterea din nou si cresterea spirituala sunt toate lucrari ale Duhului Sfânt. Mai mult, Duhul Sfânt este un duh misionar si astfel evanghelizarea ar trebui sa se nasca în mod spontan într-o biserica umpluta de Duhul Sfânt. O biserica nemisionara se contrazice ea însasi si întuneca Duhul. Evanghelizarea pe tot pamântul va deveni o posibilitate reala doar atunci când Duhul Sfânt va reînnoi Biserica în adevar, întelepciune, credinta, sfintire, dragoste si putere. De aceea îndemnam pe toti crestinii sa se roage pentru o astfel de atingere a Duhului Sfânt pentru ca toate roadele sa fie vizibile în toti oamenii, si ca toate darurile Lui sa întregeasca trupul lui Hristos. Doar atunci va deveni întreaga lume un instrument potrivit în mâinile Lui, pentru ca tot pamântul sa-I auda vocea. (1 Corinteni 2:4, Ioan 15:26,27; 16:8-11, 1 Corinteni 12:3, Ioan 3:6-8, 2 Corinteni 3:18, Ioan 7:37-39, 1 Tesaloniceni 5:19, Fapte 1:8, Psalmi 85:4-7; 67:1-3; Galateni 5:22,23, 1 Corinteni 12:4-31, Romani 12: 3-8)

Întoarcerea Domnului Isus Hristos

Credem în re-întoarcerea lui Isus Hristos în persoana, vizibil, în putere si glorie pentru a-si împlini salvarea si judecata. Aceasta promisiune a venirii lui este un îndemn în plus în lucrarea noastra de evanghelizare, amintindu-ne cuvintele Lui si anume ca evanghelia trebuie predicata tuturor natiunilor. Credem ca timpul scurs între ridicarea lui Hristos la ceruri si întoarcerea Sa este spre a fi umplut cu misiunea copiilor lui Dumnezeu, copii care nu au libertatea sa se opreasca înainte de sfârsit.

De asemenea, ne amintim de faptul ca Isus ne-a prevenit ca se vor ridica Hristosi falsi si ca acestia vor fi precursori ai lui Antichrist..De aceea respingem notiunea ca oamenii vor putea construi vreodata o lume utopica pe pamânt, notiune vazuta ca vis de mândrie si de încredere in sine. Încrederea noastra crestina sta în faptul ca Dumnezeu îsi va desavârsi Împararatia si asteptam cu nerabdare ziua aceea si cerul si pamântul nou în care va domni neprihanirea si în care va domni Dumnezeu pe vecie.

Între timp, ne rededicam slujirii lui Hristos si oamenilor în supunere cu bucurie în fata autoritatii divine pentru întreaga viata. (Marcu 14:62, Evrei 9:28, Marcu 13:10, Fapte 1:8-11, Matei 28:20, Marcu 13:21-23, Ioan 2:18; 4:1-3, Luca 12:32, Apocalipsa 21:2-5, 2 Petru 3:13, Matei 28:18)

Concluzie

Prin urmare, în lumina acestor lucruri, a credintei noastre si determinarii noastre, intram într-un legamânt solemn cu Dumnezeu si unii cu altii pentru a ne ruga, a planifica, si a lucra împreuna la evanghelizarea întregii lumi. Îi îndemnam si pe altii sa ni se alature. Dumnezeu sa ne ajute prin harul Sau si pentru gloria Lui sa fim credinciosi acestui legamânt al nostru.

Amin.Aleluia.